Mulți oameni cred că diabetul începe în ziua în care laboratorul scrie pe buletinul de analize: Glucoză serică: 138 mg/dL. Dar organismul știe adevărul. El știe că povestea a început cu ani înainte. Poate cu cinci ani înainte. Poate cu zece, cincisprezece. Poate în ziua în care ai început să trăiești mereu pe fugă. Poate în ziua în care ai încetat să mai dormi suficient. Poate în ziua în care stresul a devenit normalitate. Poate în ziua în care ai început să mănânci un covrig dimineața, sau pe fuga semipreparate, doar pentru a merge mai departe.
Pancreasul este un organ răbdător. Muncește în tăcere. Produce insulină. Din ce în ce mai multă. Și mai multă. Ani întregi. La început reușește. Valorile analizelor par normale. Medicul spune că totul este în regulă. Dar nu este. Pentru că organismul plătește deja un preț.
Într-o zi apare pofta de dulce. Nu o poftă obișnuită, ci o nevoie. Apare foamea la două ore după masă. Somnolența după prânz. Abdomenul care crește deși mănânci la fel. Ficatul care începe să se încarce. Trigliceridele care urcă. Kilogramele care nu mai vor să plece. Corpul începe să vorbească, dar noi nu îi înțelegem limba.
Apoi vine noaptea și ficatul intră în scenă. Mulți pacienți sunt surprinși când află că valoarea glucozei serice de dimineață este mai mare decât cea de seară. Cum este posibil? Nu au mâncat nimic și totuși zahărul a crescut. Pentru că ficatul nu doarme niciodată. El eliberează glucoză în sânge pentru a ne menține în viață. Atunci când metabolismul începe să se deregleze, această fabrică internă poate continua să producă zahăr chiar și atunci când nu mai este nevoie.
În Spitalul Samaritean aplicand medicina integrativa nu vedem doar analiza. Nu vedem doar valoarea glucozei serice. Vedem omul. Omul care trăiește în spatele analizei. Omul care, ani la rând, a încercat să se adapteze. Iar uneori, glicemia crescută nu este începutul poveștii. Este doar momentul în care organismul reușește, în sfârșit, să fie auzit.
Ce forme poate lua această poveste?
Din punct de vedere medical, vorbim în principal despre trei situații diferite.
Rezistența la insulină reprezintă etapa în care pancreasul produce insulină suficientă sau chiar în exces, însă celulele organismului nu mai răspund eficient la acțiunea acesteia. Este faza care precede adesea prediabetul și diabetul zaharat tip 2.
Diabetul zaharat tip 2 apare atunci când pancreasul nu mai reușește să compenseze această rezistență și nivelul glucozei din sânge începe să crească persistent.
Diabetul zaharat tip 1 este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar distruge celulele beta pancreatice responsabile de producerea insulinei.
Ce analize ne ajută?
În cazul suspiciunii de rezistență la insulină sunt utile:
- glucoza serică
- insulina serică
- hemoglobina glicozilată (HbA1c),
- testul de toleranță orală la glucoză,
- peptida C, precum și evaluarea sindromului metabolic prin colesterol total,
- HDL-colesterol,
- LDL-colesterol,
- trigliceride,
- acid uric,
- alaninaminotransferază (ALT),
- aspartataminotransferază (AST),
- gama-glutamil-transferază (GGT) și
- ecografie abdominală pentru evidențierea steatozei hepatice.
În diabetul zaharat tip 2:, pe lângă cele de mai sus:
- creatinina serică,
- raportul albumină/creatinină urinară,
- examenul complet de urină,
- fundul de ochi și evaluarea complicațiilor neurologice și cardiovasculare.
În diabetul zaharat tip 1:
- glucoza serică,
- hemoglobina glicozilată
- peptida C,
- anticorpi anti-glutamat-decarboxilază (anti-GAD),
- anticorpi anti-celule insulare pancreatice (ICA),
- anticorpi anti-tirozin-fosfatază IA-2 și anticorpi
- anti-transportor de zinc ZnT8.
Abordarea integrativă
La Spitalul Samaritean nu tratăm o valoare a glucozei serice, ci persoana care se află în spatele acestei valori.
Caracteristic este faptul că pacientul se simte mai bine atunci când este ocupat și mai rău când stă fără activitate și se concentrează asupra suferințelor sale.
Simptome asociate fizic:
- diabet și glicozurie;
- sete crescută;
- slăbiciune marcată;
- oboseală profundă;
- senzație de greutate în regiunea lombară;
- atonie și epuizare generală;
- afecțiuni uterine asociate;
- prolaps uterin;
- leucoree;
- dureri pelvine cronice.
Mental:
- tristețe;
- iritabilitate;
- senzație de descurajare;
- lipsă de interes pentru cei din jur;
- epuizare după perioade lungi de responsabilitate și muncă.
Același diagnostic poate ascunde persoane complet diferite. De aceea, alegerea remediului /tratamentului nu se face după valoarea glucozei serice, ci după totalitatea simptomelor fizice, mentale și emoționale ale fiecărui pacient.
Există și diabetul zaharat gestațional, care apare în timpul sarcinii și necesită monitorizare atentă atât pentru sănătatea mamei, cât și a copilului.
În final, indiferent dacă vorbim despre rezistență la insulină, diabet zaharat tip 2, diabet zaharat tip 1 sau diabet gestațional, este important să înțelegem că valorile analizelor reprezintă doar o parte din poveste.
În spatele fiecărei glicemii crescute există un organism care încearcă să se adapteze, un metabolism care își caută echilibrul și o persoană cu propriile sale particularități fizice și emoționale.
Medicina integrativă la Spitalul Samaritean nu tratează o valoare de laborator, ci omul în ansamblul său. De aceea, alegerea unui tratament sau remediu nu se face doar după diagnostic, ci după totalitatea simptomelor și caracteristicilor individuale ale fiecărui pacient.
— Ciotlăuș Ionela, consilier în nutriție, psihonutriție și oncoterapie