Schimbă drumul!
Dacă mergi mereu pe același drum, de ce te aștepți să ajungi în altă parte?
Poate că problema nu este că nu mai poți slăbi. Poate că încerci să ajungi la o destinație nouă folosind același drum vechi.
Știi drumul acela pe care îl faci aproape în fiecare zi de acasă la serviciu?
Îl cunoști atât de bine încât uneori ajungi la destinație aproape fără să îți dai seama cum. Aceleași străzi. Aceleași intersecții. Aceleași viraje.
Dar oricât de mult ți-ai dori, dacă mâine dimineață vei porni din nou pe același traseu, nu te vei trezi pe malul mării sau la munte în loc de birou.
Pentru a ajunge la munte sau la mare trebuie, la un moment dat, să schimbi drumul.
Mi se pare una dintre cele mai simple metafore pentru ceea ce ni se întâmplă atunci când încercăm, ani la rând, să slăbim.
Facem aceleași lucruri și așteptăm un rezultat diferit
O nouă zi de luni. O nouă dietă. Mai puțină pâine. Fără cină.
Numărat calorii. Câteva săptămâni fără dulciuri. Un abonament la sală.
Poate câteva kilograme pierdute.
Apoi viața intervine.
Un proiect dificil. Copiii. Părinții. Stresul. O vacanță. O nuntă. O perioadă în care dormim prost. Mesele luate pe fugă.
Și, încet, revenim la vechiul drum.
Peste câteva luni sau câțiva ani începem din nou.
Uneori chiar cu aceeași dietă care a funcționat cândva.
Numai că între timp noi nu mai suntem aceiași.
Corpul de la 45 sau 50 de ani nu mai trăiește viața celui de la 30
La 25 de ani poate că puteai să mănânci haotic câteva zile și să compensezi imediat.
La 30 încă părea că lucrurile funcționează.
După 40 sau 50 de ani, mulți oameni încep să spună:
„Nu mai înțeleg ce se întâmplă cu mine. Fac aceleași lucruri și nu mai obțin aceleași rezultate.”
Și nu este doar o experiență a femeilor.
Și bărbații observă că abdomenul începe să se modifice, că masa musculară nu mai este aceeași, că recuperarea după efort durează mai mult sau că ceea ce funcționa cu zece ani în urmă nu mai este suficient.
La femei se pot adăuga schimbările asociate perimenopauzei și menopauzei.
La ambele sexe contează însă și pierderea progresivă de masă musculară, activitatea fizică, somnul, stresul, consumul de alcool, anumite medicamente, bolile metabolice și felul în care s-a schimbat viața.
De aceea, poate că nu avem nevoie de mai multă dietă ca de o pedeapsă alimentară.
Avem nevoie să înțelegem ce s-a schimbat.
„Dar eu mănânc puțin!”
Aud frecvent această afirmație. Și uneori chiar așa este.
Atunci apare următoarea reacție: „Înseamnă că trebuie să mănânc și mai puțin.”
Și începe cercul. Tai micul dejun. Mai reduci porția de la prânz. Te lupți cu foamea. Bei o cafea în loc să mănânci.
Ajungi seara acasă obosit sau obosită, după o zi întreagă în care ai încercat să fii „cuminte”.
Și acolo este frigiderul. Familia mănâncă.Miroase bine.
Iar organismul tău nu știe nimic despre promisiunea făcută dimineață în fața cântarului.
Știe doar că îi este foame. Mănânci. Apoi apare vinovăția.
„Iar n-am avut voință.”
Și mâine restricționezi și mai mult.
Poate că problema nu este lipsa de voință.
Poate că problema este drumul pe care ai ales să mergi.
Slăbitul nu ar trebui să fie un război cu propriul corp
Cred că aici avem nevoie de o schimbare importantă de perspectivă.
Corpul nu este adversarul nostru. Cântarul nu este judecătorul nostru.
Iar mâncarea nu ar trebui să fie împărțită permanent între „am voie” și „n-am voie”.
Dacă obiectivul este doar:
„Trebuie să slăbesc 15 kilograme”
este foarte ușor să ajungem din nou la restricție.
Dar dacă întrebarea devine:
„Ce trebuie să schimb pentru ca organismul meu să funcționeze mai bine și pentru ca eu să pot menține aceste schimbări?” atunci conversația devine cu totul alta.
Începem să ne uităm la om, nu numai la farfurie.
Cum mănâncă? Cât se mișcă? Câtă masă musculară are? Cum doarme? Mănâncă suficientă proteină și fibre? Ce se întâmplă seara?
Consumă frecvent alcool sau băuturi calorice?
Există medicamente sau afecțiuni care trebuie luate în considerare?
Cum arată analizele? Ce relație are cu mâncarea?
Și, foarte important: ce poate schimba pentru tot restul vieții, nu doar pentru următoarele 20 de zile?
Nu ai nevoie de dieta perfectă. Ai nevoie de un drum pe care îl poți continua.
O dietă poate produce rezultate pe termen scurt. Dar întrebarea care mă interesează mai mult este:
Ce se întâmplă după dietă?
Dacă abia aștepți să se termine ca să poți reveni la viața ta, probabil nu ai găsit încă soluția potrivită.
Pentru că alimentația care te ajută să îți controlezi greutatea și sănătatea trebuie, într-o formă sau alta, să poată deveni viața ta normală.
Să poți merge la restaurant. Să poți lua masa cu familia.
Să existe și aniversări. Și vacanțe. Și zile imperfecte.
Fără ca o felie de tort să se transforme într-un eșec și o zi dificilă într-o săptămână abandonată.
Poate că a venit timpul să schimbi drumul
Îți amintești drumul spre birou de la început?
Dacă ai mers pe el de o sută de ori, știi deja unde te duce.
La fel se întâmplă și cu obiceiurile noastre.
Dacă ai încercat ani întregi același model de restricție, slăbit, frustrare, abandon, îngrășare și o nouă dietă, poate că nu ai nevoie de o versiune și mai strictă a aceluiași lucru.
Poate ai nevoie de alt drum. Unul construit pentru vârsta pe care o ai acum. Pentru corpul pe care îl ai acum. Pentru starea ta de sănătate.
Pentru programul tău. Pentru alimentele care îți plac. Pentru familia și viața ta reală.
Și pentru obiective care merg dincolo de cifra de pe cântar: o talie mai sănătoasă, mai multă forță, o glicemie și o tensiune mai bine controlate, mobilitate, energie și o relație mai liniștită cu mâncarea.
Pentru că adevărata reușită nu este să ajungi la o anumită greutate într-o anumită zi. Ci să construiești o viață în care nu mai trebuie să începi aceeași dietă în fiecare luni.
Nu încerca să mergi mai repede pe drumul care te duce în locul greșit. Schimbă drumul!
Iar uneori, aceasta este cea mai importantă schimbare cu care începe nu doar slăbitul, ci recâștigarea controlului asupra propriei sănătăți.